Știți rețetele alea ce curg în familii de multe generații? Și știți că-s rețete pentru care mama și bunica jură, care-au fost gustate de tot neamul și pe care le știți că se prepară-n cantități cât să te țină o săptămână? Eh, eram zilele trecute în căutare de așa ceva. Bun, gustos, bogat și să mă țină mult căci n-aveam tare mult chef și nici mult timp liber să mai revin lângă aragaz too soon.
Și-am recurs la comoara mea din bucătărie – congelatorul. Mama se ocupă să mi-l burdușească cu de toate cu fiecare ocazie posibilă, iar eu nu mă pot opri câteodată din a cumpăra mazăre congelată sau aluat de plăcintă, recunosc. Și-am găsit acolo, mai la fund, câteva pachete de ardei copți în vară, acasă, la Timișoara. Am sunat-o pe mama, am obținut prea facila rețetă pentru tocăniță și-am trecut la treabă.
De ce-ai nevoie:
- 10-12 ardei copți, congelați
- 3 cepe
- 4-5 roșii
- 2 ardei grași
- 500 ml sos roșii
- 200 ml smântână
- sare, piper, fulgi de chilli
- puțin ulei de floarea-soarelui
Cum se prepară tocănița mamei, dar citind instrucțiunile fiicei:
Am scos cu 2-3 ore înainte să mă apuc de treabă ardeii de la congelator, cât să se dezamorțească nițel. Și pe când am fost gata să mă apuc de treabă, am început cu tocatul cepelor. Și-apoi le-am dat la călit într-o cratiță mare, cu puțin ulei.
Pe când am văzut că ceapa începe să se înmoaie, am adăugat ardeii grași tocați și ei și-am completat cu cele 4-5 roșii date pe răzătoare. După alte 5-6 minute, am adus și ardeii copți în oală, am acoperit cu sosul de roșii și-am lăsat tocănița să se gătească un sfert de oră. Nu ai nevoie de mai mult timp la foc căci legumele se călesc repede, iar ardeii sunt deja copți și gătiți.
Cu câteva minute înainte să sting focul am adăugat și smântâna și-am potrivit condimentele, insistând pe fulgii de chilli, nimic nou aici.
Și-am mâncat din tocănița aia câteva zile. Până când mi s-a cerut de la un oareșce birou să pun rețeta pe blog. Și până când am făcut și prima mea mămăligă evăr și-am continuat s-o mănânc și alături de minunăția aia.
Pe scurt, mamă, te îmbrățișez o tonă și-s tare recunoscătoare că am ocazia să-mi scriu aici, pe blog, propriu-mi caiet de rețete și că, încet-încet, le împrumut și pe-alea tale.
♥ ♥ ♥ & comfort food & comfort feelings,
