Am făcut zilele trecute o tavă enormă de lasagna cu carne de curcan și ciuperci, în același asentiment cu avem cățel mic și n-am timp de gătit multe. Și-apoi mi-am dat seama că n-am postat nicio lasagna pe blog până în momentul de față, alta decât lasagna asta cu vinete. Și n-am făcut-o pentru că n-aș face lasagna, ci n-am făcut-o pentru că niciodată nu reușesc să o tai din tavă și s-o fotografiez pe cât de frumos ar merita. Și-asta mă irită.
Dar pentru că sunt într-un kick cu carne de curcan și pentru că gustul în sine a ieșit tare bun, am zis să trec peste fobia mea de lasagna urâtă și să dau rețeta mai departe. Nu c-ar fi mare știință, ci doar în numele bunului gust.
De ce ai nevoie:
- foi de lasagna – aproximativ 400 grame
- 500 grame carne tocată de curcan
- 500 grame ciuperci tocate grosier
- 500 ml sos de roșii
- 100 ml pastă concentrată de roșii
- două cepe tocate mărunt
- 400 grame mozzarella rasă
- sare, piper, boia picantă
- o mână de parmezan ras
Cum se prepară:
Pornim în rețeta asta cu o mărturisire: am încercat să fac și un sos alb însă am renunțat când sosul, deși alb, mi s-a brânzit. Dovadă că-s vie, umană și foarte mult expusă la greșeli d-astea.
Acum că suntem chit aici, noi toți, pe blog, să trecem la treabă. Și-anume să tocăm ceapa, s-o călim în nițel ulei de floarea-soarelui și să adăugăm apoi carnea tocată. După vreo 10-15 minute în carnea a început să se gătească, poți adăuga sosul de roșii, la fel și concentratul, ciupercile tăiate și să-ți ajustezi sosul cu sare, piper și boia. Poți să-ți faci de cap și cu niște cimbru, poate pudră de usturoi și o foaie de dafin. Lași totul la foc pentru încă vreo 20 de minute, timp în care încerci un sos alb dar nu-ți iese.
Acum că ai stins focul la sos, poți să-ți încingi cuptorul la 190 de grade Celsius și să te pregătești de asamblat lasagna. Într-o tavă adâncă, așezi un rând de foi de lasagna, unul de sos cu carne și ciuperci, un altul de foi, unul de mozzarella rasă și tot așa – până ce-ți termini ingredientele. Ultimul strat trebuie să fie clar de foi de lasagna și trebuie să-ți rămână încă o mână de mozzarella rasă pentru a acoperi pastele. Și pentru ca totul să fie bun și dumnezeios, presară la final și niște parmezan și dă tava la cuptor pentru 50 de minute.
Eu am acoperit lasagna după vreo 35 de minute, când am văzut că brânzeturile mele au devin pe-atât de aurii și crocante pe cât le voiam. Acum că ești gata, poți să te chinui să scoți o felie perfectă de lasagna din tavă sau poți să te hrănești direct din ea – lumea e a ta.
Și ar trebui să fie bună și ar trebui să mă anunți dacă ți-a plăcut. Ca să jubilăm împreună cu burțile pline de paste, carne și brânză. #thelife
♥ ♥ ♥
Groaznica reteta…
Arata foarte prost si nu cred ca era cazul sa ii mai si faci poze…
Vrei Lasagna, mergi la restaurant; ce ai facut tu aici nu se numeste reteta!!!
Bunăăă. Uite cum stă treaba. Lasagna aia e făcută acum tare de mult, aproape patru ani în urmă. Nu e o rețetă aspectuoasă cu care să mă laud, dar face parte din procesul meu de învățat de-ale bucătăriei. E postată pe blogul meu și nu am de gând să mă rușinez că, la un moment dat, am făcut-o și pe asta, așa cum e ea surprinsă-n fotografii. Îmi pare rău că nu-ți place cum arată, nici eu nu am să mă grăbesc să o printez și s-o pun în ramă, dar asta e.