interesul meu în rubarbă dănțuie de multe primăveri în capul meu, însă abia ieri am reușit să pun mâna pe ea, în Kaufland. pentru alți curioși cum eram și eu am dezvăluit numele supermarketului, căci vai, dar rar mai ești tu, rubarbă (cu var. rubarbăr!). preț: 6 lei kg, redus cică de la 9 lei kg.
bun, deci avea să-mi fie stinsă curiozitatea acelei rețete de plăcintă cu căpșuni și rubarbă pe care-am văzut-o literally acum patru ani la teveu.
cum s-a produs minunăția? am produs un aluat de tartă după aceeași rețetă ce-o folosesc de ani întregi la așa ceva, 125 gr de unt, 1 ou, 90 gr zahăr și 250 gr de făină. doar că eu am dublat totul și-am făcut tarte gemene, una pentru la noi și una am lăsat-o la o ”Elena”. 🙂
cât aluatul a stat la rece vreo 40-50 de minute, am spălat și tăiat 300 gr de rubarbă și 500 gr de căpșuni. am pus proporția asta după ce-am gustat ca netotul din rubarbă și mi-am dat seama că vreau raportul de acrișor să fie dominat de cel dulce.
toate fructele-au primit apoi 2 linguri de amidon și 120 de gr zahăr fin și-au așteptat să se răcească bine de tot bunătatea aia de aluat gras și dulce.
am întins apoi jumătate din el în tartă, l-am apăsat pe ici pe colo cu mâna, i-am găurit fundul cu furculița și-am aruncat jumătate din compoziția de fructe deasupra.
minunăția, înainte să cunoască cuptorul.acum, partea cea mai grea a fost așteptarea, cele 45 de minute cât a stat toată treaba la cuptor. și-apoi am rupt o bucată-ntreagă și-am înfulecat-o pe post de prânz, așa, să fie. și mă dau martor lumii că e cea mai tare tartă care împacă the tartness cu the sweetness. habar nu-am cât stă rubarba-n piață, dar eu mai fac.
minunăția, post-cuptorum.bine, mi-ar ajuta să am cuptorul meu, acasă, și să nu mai coc pe la alțiii, dar asta e altă poveste. ta-taaa! 🙂
