Din rândul celor vrăjiți de banana bread

da, știu, surpriză, am ajuns la faza clișeu de ”trebuie să fac banana bread”. și-am făcut-o și da, surpriză, sunt un mare fan și vreau să fiu acceptată în societatea dependenților mai puțin anonimi.

eu sunt mic și vreau să cresc mare și uite-așa trebuie să trec prin toți pașii ăștia esențiali precum banana bread, sos hollandaise, paste arabiata și multe altele aidoma, știți voi.

here it goes, my take on this one: am amestecat 220 grame de unt la temperatura camerei cu 100 de grame de zahăr tos și 100 de grame de zahăr brun și două ouă.

separat, am pus 250 grame de făină cu o linguriță de bicarbonat și un praf de sare. amestecul #1 vine combinat treptat în amestecul #2, iar apoi se încorporează și trei banane pisate. am găsit prin cămară și-o pungă de migdale mărunțite și am aruncat-o în aluat pentru acel factor de crunchiness, nu?

my take on the before and after

chestia care-a ieșit acolo și în care îți înfigi ocazional degetul pentru că ”trebuie să verifici dacă e suficient de dulce„ vine pusă într-o tavă cu hârtie de copt, decorată cu o banană feliată drept pe mijloc, din lipsă de inspirație, și pudrată cu zahăr pudră. se uită apoi checul timp de o oră în cuptor la 180 de grade. treaba ar trebui lăsată să se răcească și apoi halită, dar I am not your mother ca să impun chestii de care nici eu nu ascult.

feliată pe loc și mâncată cu cei dragi. o refac pentru ziua mea de naștere sărbătoriă în familie ca să adun puncte de la mama și bunica. wish me luck!