retete

Ce-am gătit noi sâmbătă seară: Eu chinezesc, el italienesc

că ne-am mutat în ”cuibușorul” nostru nu mai este secret, că trebuie să gătesc/gătim nu numai din plăcere, ci și din obligație zilnică, este un secret care se presupune din primul secret non-secret.

așa că ne-am trezit sâmbătă seară, cu stomacul gol și frigiderul destul de plin de materie primă. așa că am decis să mă ocup eu de cărnărie și el de garnitură.

eu am ales pui dulce cu susan, renunțând la susan în ultima clipă, el a pus mâna pe spaghete zicând că pot să treacă drept tăiței de orez. sau nu, să fie doar plain pasta căci ne plac la nebunie și nu ne trebuie scuză ca să le mâncăm.

puiul meu ”chinezesc”: circa 300 de grame de mușchi de pui, tăiat cubulețe, lăsat jumătate de oră într-o marinată dintr-o lingură de ulei de măsline, o jumătate de lingură de zahăr + S&P, prietenii oricărui om căruia îi sunt active papilele gustative. cubulețetele de pui au fost date apoi printr-un aluat lichid făcut din 50 gr făină, 1 ou, 100 ml apă, o lingură de ulei și S&P, ah și desigur, esențial la chestiile chinezești: o linguriță de praf de copt și trei linguri de amidon.

toată armata de cubulețe de pui se dau la wok pân’ se maronesc-auriu ca la mama acasă, pentru ca apoi să fie scoase din tigaie și să-și aștepte sosul dulce. sosul l-am încălzit în același wok, scurs de uleiul rămas, unde am pus două linguri de miere, una de zahăr, una de ketchup și una de oțet. sfatul meu, fiți zgârciți la zahăr și miere, oricât de îndrăgostiți de mâncarea dulce vă dați, am trăit-o și-o spun din experiență.

când chestia s-a încălzit, puiul a sărit înapoi în wok să se lăfăie în dulceață, peste care au sărit și spaghetele lui aproape al dente. și pentru că momentul nu mai era potrivit ca să aruncăm susanul, am sărit cu totul peste el.

treaba a fost foarte bună, ne-am atins capacitățile maxime stomach wise și cât l-am păcălit că trec să scriu pe blog povestea, justificând cu ”cât amintirile-s calde”, el spală vasele. eu zic că asta e nimic altceva decât o sâmbătă pe gustul meu. ta-taa!

ps: mulțumiri speciale prietenei mele care mi-a adus wok-ul, acea tigaie pe care mi-o doresc de ani lumină, dar pentru care nu mi-am făcut suficient curaj să economisesc bani ca s-o achiziționez în final. multe chestii îi vor mai auzi urechile acestui wok, multe stir fry-uri îi vor trece pragul!

laura logo

Anunțuri publicitare

Interacționează cu mine :)